Nici nu stiu cum sa incep a va povesti!
Prietenii mei apropiati stiu ca am trecut(si inca mai trecem)printr-o perioada extrem de grea.
Pe 25 noiembrie 2008 am fost data in somaj(asta e o alta poveste) si pe 1 martie 2009 s-a desfiintat si firma la care lucra sotul meu.
Colac peste pupaza,Tudor a avut si niste probleme de sanatate pe care,slava Domnului,le-a rezolvat.
Deci va dati seama prin ce-am trecut(sotul meu din directorul unei firme de constructii a ajuns somer-deci si psihic cu ce s-a confruntat!).
Incercand sa trecem peste perioada asta cumplita,am mai muncit si noi pe ici pe colo dar....promisiuni multe ....bani fff putini(si nu e de vina criza!!sunt patroni care au de unde plati salariile si dau vina pe criza ca sa scada cat mai mult din ce-ar trebui sa dea !!)
Printr-o prietena din facultate,pe care nu am vazut-o de f.multi ani si cu care m-am intalnit intamplator,Tudor a reusit sa se angajeze la o firma germana care are reprezentanta in Romania.
Din prima i s-a facut carte de munca,nici un ban nu se da "la negru"....
Ce sa va spun??
Azi,pt ca au lucrat de Sf.Parascheva li s-a dat....prema de Sf. Parascheva(cate 150 ron/om).
Repet,bani dati cu semnatura,dispozitie de plata,tot tacamul....
As avea f multe sa spun,dar maopresc aici.
Va las pe voi,dragi prieteni virtuali ,sa trageti concluzia!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ori de cate ori ma reintorc in tara,ma reintorc cu dor,cu drag,cu bucurie in suflet.la nici doua zile mi se face scarba,gandurile si sentimentele se revolta in mine.de ce naiba nu putem si nu vrem sa gandim,sa ne comportam,sa traim altfel,de ce nu stim sa fim putin mai nemti?
RăspundețiȘtergereAvem si noi partile noastre bune, dar unul dintre cele rele este ca reusim sa le anihilam pe cele bune. Sper ca s-a inteles ceva.
RăspundețiȘtergere"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!":))